QWERTY

De ce tastatura ta începe cu literele QWERTY și nu cu ABC? Nu pentru eficiență, ci pentru a încetini dactilografele. Primele mașini de scris mecanice se blocau dacă tastai prea repede două litere vecine (ciocănelele metalice se încălecau). Inventatorul Christopher Sholes a studiat cele mai frecvente combinații de litere din limba engleză și le-a distanțat intenționat pe tastatură, obligând dactilografa să miște degetele pe distanțe mai mari. Asta a prevenit blocarea mecanică. Astăzi nu mai avem ciocănele metalice, dar am rămas blocați în acest design ineficient din obișnuință istorică.

Designul original al mașinilor de scris semăna mai mult cu un pian, având clapele așezate în ordine alfabetică pe două rânduri. Această aranjare logică s-a dovedit a fi dezastruoasă din punct de vedere mecanic. Când un utilizator tasta rapid o secvență comună, brațele metalice care ștanțau litera pe hârtie se ridicau simultan din coșul circular și se loveau unele de altele, blocând întregul mecanism. Singura soluție era oprirea scrisului și descurcarea manuală a tijelor, ceea ce distrugea ritmul de lucru și păta documentul cu cerneală.

Christopher Sholes, împreună cu partenerii săi, a petrecut ani de zile analizând frecvența digramelor (perechi de litere folosite des, cum ar fi „th” sau „st” în engleză). Soluția lor a fost contraintuitivă: au luat aceste perechi și le-au separat fizic pe tastatură. Astfel, chiar dacă dactilografa avea intenția de a tasta repede, degetele ei trebuiau să parcurgă o distanță fizică mai mare între taste, oferind suficient timp primului ciocănel să revină la locul său înainte ca al doilea să se ridice.

Un aspect interesant al acestui aranjament este favorizarea inegală a mâinilor. Deși majoritatea oamenilor sunt dreptaci, tastatura QWERTY plasează mii de cuvinte comune pe partea stângă. Studiile arată că mâna stângă efectuează aproximativ 56% din munca de tastare pe acest layout. Mai mult, degetele trebuie să părăsească frecvent rândul de bază (rândul din mijloc, unde se odihnesc degetele) pentru a accesa literele de pe rândul de sus, care conține o mare parte din cele mai uzuale caractere.

Există o legendă persistentă conform căreia cuvântul „TYPEWRITER” (mașină de scris) poate fi scris folosind doar tastele de pe rândul de sus al tastaturii QWERTY. Se spune că aceasta nu a fost o coincidență, ci o strategie de marketing deliberată. Vânzătorii de mașini de scris din secolul al XIX-lea trebuiau să impresioneze clienții rapid, iar faptul că puteau tasta numele produsului fără a căuta literele pe toată tastatura le oferea o demonstrație fluidă și rapidă a tehnologiei.

În anii 1930, profesorul August Dvorak a încercat să repare ineficiența moștenită și a creat tastatura simplificată Dvorak. Designul său plasa toate vocalele și cele mai folosite consoane pe rândul din mijloc, direct sub degetele utilizatorului. Studiile au arătat că pe o tastatură Dvorak, degetele parcurg într-o zi de muncă o distanță de aproximativ 1,6 km, în timp ce pe QWERTY aceeași muncă necesită o „plimbare” a degetelor de până la 25-30 km. Cu toate acestea, QWERTY a câștigat bătălia nu prin superioritate tehnică, ci prin ceea ce economiștii numesc „dependență de cale” (path dependence). Până când Dvorak și-a prezentat alternativa superioară, milioane de dactilografe fuseseră deja instruite pe sistemul vechi. Companiile nu erau dispuse să plătească pentru recalificarea personalului, iar producătorii de mașini de scris nu aveau niciun motiv să schimbe standardul industrial care se vindea deja foarte bine. Standardul s-a adaptat ușor în diferite regiuni geografice, dând naștere variantelor AZERTY (în Franța și Belgia) sau QWERTZ (în Germania și Europa Centrală). Aceste modificări nu au schimbat logica de bază a prevenirii blocajelor, ci doar au optimizat accesul la anumite litere specifice limbilor respective. De exemplu, în germană, litera „Z” este mult mai frecventă decât „Y”, motiv pentru care pozițiile lor au fost inversate pentru a fi mai accesibile.

O consecință neintenționată a menținerii acestui sistem este impactul asupra sănătății mâinilor. Mișcările ample și contorsionările necesare pentru a atinge anumite taste pe QWERTY contribuie la afecțiuni moderne precum sindromul de tunel carpian. Tastaturile ergonomice moderne încearcă să mitigeze acest lucru prin despărțirea tastelor în două blocuri sau prin curbarea lor, dar ordinea literelor a rămas neschimbată, păstrând moștenirea mecanică intactă.

Astăzi, folosim QWERTY pe ecrane tactile de sticlă, pe tablete și smartphone-uri, unde nu există niciun ciocănel mecanic care să se blocheze. Deși am putea schimba instantaneu software-ul pentru a folosi un layout mai logic, memoria musculară colectivă a miliarde de oameni face imposibilă tranziția. Astfel, cel mai avansat smartphone din lume este controlat printr-o interfață concepută în 1873 special pentru a fi lentă.

Sursa: 1, 2