Atunci când scanezi un cod de bare la magazin, laserul nu citește liniile negre. Suntem obișnuiți să credem că informația e în liniile negre. De fapt, scanerul citește spațiile albe dintre linii. Laserul este o lumină. Liniile negre absorb lumina (nu reflectă nimic), în timp ce spațiile albe reflectă lumina înapoi către senzor. Calculatorul interpretează aceste reflexii (spațiile albe) ca fiind codul binar (0 și 1) care spune informații despre produs. Liniile negre sunt doar „pauzele” de tăcere. Senzorul din scaner este o fotodiodă sensibilă care măsoară intensitatea luminii reflectate. Când raza trece peste o zonă albă, senzorul primește un semnal electric puternic (echivalentul unui „ON” sau 1). Când raza trece peste o linie neagră, semnalul este întrerupt sau foarte slab (echivalentul unui „OFF” sau 0). Astfel, modelul fizic de pe ambalaj este tradus instantaneu într-un șir digital de impulsuri electrice pe care casa de marcat le poate procesa. Grosimea liniilor și a spațiilor este crucială pentru decodare. Nu este vorba doar de prezența sau absența luminii, ci de durata reflexiei. Există lățimi standardizate pentru bare și spații. O secvență specifică de bare și spații de lățimi diferite reprezintă o cifră de la 0 la 9. Fiecare cifră este codificată prin șapte module (unități de lățime), asigurând un limbaj universal pe care orice scaner, indiferent de marcă, îl poate descifra corect.
Cel mai comun sistem este UPC (Universal Product Code), care folosește 12 cifre. Primele șase cifre identifică producătorul, fiind un cod unic alocat companiei respective. Următoarele cinci cifre sunt atribuite de producător produsului specific. Această structură permite milioanelor de produse diferite să aibă o identitate unică pe rafturile magazinelor din întreaga lume. Dacă te uiți atent la un cod de bare, vei observa că liniile de la capete și cele din mijloc sunt puțin mai lungi decât restul. Acestea se numesc „bare de protecție” (guard bars). Rolul lor este de a calibra scanerul, spunându-i unde începe și unde se termină codul, dar și viteza cu care este scanat. Fără aceste repere vizuale, calculatorul nu ar ști cum să interpreteze secvența de date, mai ales dacă casierul mișcă produsul foarte repede sau înclinat. Ultima cifră a codului este numită „cifra de control”. Ea nu descrie produsul, ci este rezultatul unui calcul matematic complex bazat pe toate celelalte 11 cifre anterioare. Când scanerul citește codul, face instantaneu același calcul. Dacă rezultatul obținut coincide cu cifra de control scanată, aparatul emite acel „bip” familiar, confirmând că citirea a fost corectă. Dacă nu, scanerul tace, semnalând o eroare de citire.
Deși vorbim despre laser, tehnologia modernă a început să migreze către scanerele bazate pe imagine (camere video mici). Vechile lasere unidirecționale necesitau o aliniere perfectă a liniei roșii cu codul. Noile cititoare omnidirecționale fac sute de poze pe secundă și folosesc algoritmi de recunoaștere a imaginii pentru a identifica codul din orice unghi, motiv pentru care scanarea la supermarket este mult mai rapidă astăzi decât în anii '90.
Inventatorul codului de bare, Norman Joseph Woodland, s-a inspirat din codul Morse. În 1948, stând pe o plajă din Miami, el s-a gândit cum ar putea automatiza casele de marcat. A desenat puncte și linii în nisip, apoi a prelungit liniile pe verticală, realizând că barele groase și subțiri ar fi mai ușor de citit optic decât punctele mici. Așa s-a născut ideea vizuală care avea să domine comerțul global.
Deși patentul exista de decenii, tehnologia laser necesară pentru citire a apărut mai târziu. Prima scanare comercială reală a avut loc abia pe 26 iunie 1974, într-un supermarket Marsh din Ohio. Produsul istoric a fost un pachet de gumă de mestecat Wrigley's (cu aromă de fructe). Acel pachet este expus și astăzi la Muzeul Național de Istorie Americană din Washington, marcând începutul erei digitale în retail.
Astăzi, codurile de bare nu sunt doar pentru prețuri; ele gestionează stocuri uriașe, urmăresc coletele poștale și pacienții în spitale. Sistemul a eliminat necesitatea etichetării manuale a prețului pe fiecare produs în parte, o muncă titanică în trecut. Eficiența adusă de aceste linii albe și negre a permis apariția marilor lanțuri de supermarketuri, care nu ar fi putut funcționa la scara actuală fără viteza de procesare oferită de această invenție optică.
Deși vorbim despre laser, tehnologia modernă a început să migreze către scanerele bazate pe imagine (camere video mici). Vechile lasere unidirecționale necesitau o aliniere perfectă a liniei roșii cu codul. Noile cititoare omnidirecționale fac sute de poze pe secundă și folosesc algoritmi de recunoaștere a imaginii pentru a identifica codul din orice unghi, motiv pentru care scanarea la supermarket este mult mai rapidă astăzi decât în anii '90.
Inventatorul codului de bare, Norman Joseph Woodland, s-a inspirat din codul Morse. În 1948, stând pe o plajă din Miami, el s-a gândit cum ar putea automatiza casele de marcat. A desenat puncte și linii în nisip, apoi a prelungit liniile pe verticală, realizând că barele groase și subțiri ar fi mai ușor de citit optic decât punctele mici. Așa s-a născut ideea vizuală care avea să domine comerțul global.
Deși patentul exista de decenii, tehnologia laser necesară pentru citire a apărut mai târziu. Prima scanare comercială reală a avut loc abia pe 26 iunie 1974, într-un supermarket Marsh din Ohio. Produsul istoric a fost un pachet de gumă de mestecat Wrigley's (cu aromă de fructe). Acel pachet este expus și astăzi la Muzeul Național de Istorie Americană din Washington, marcând începutul erei digitale în retail.
Astăzi, codurile de bare nu sunt doar pentru prețuri; ele gestionează stocuri uriașe, urmăresc coletele poștale și pacienții în spitale. Sistemul a eliminat necesitatea etichetării manuale a prețului pe fiecare produs în parte, o muncă titanică în trecut. Eficiența adusă de aceste linii albe și negre a permis apariția marilor lanțuri de supermarketuri, care nu ar fi putut funcționa la scara actuală fără viteza de procesare oferită de această invenție optică.
Poti transforma orice dispozitiv inteligent care are inglobata o camera video (smartphone, tableta) intr-un scanner de cod de bare, folosind o aplicatie software (Android) : Scanner cod de bare, Scanner QR si cod de bare (recomandat).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu